*Analizele și interpretările care fac subiectul articolului vizează conținutul bannerelor și nu persoana politică în cauză

O dată cu primele semne de toamnă adevărată, orașele unei Românii tot mai placide și indecise s-au umplut încet, dar sigur, cu covor de frunze căzute sub vânt și sute de bannere multicolore ridicate în cinstea și spre succesul premeditat al aleșilor noștri. Sunt mai pline străzile de panouri decât de coșuri de gunoi.

Într-o țară unde asfaltul este principalul punct de interes al trecătorului împovărat de lipsuri și nesiguranța inevitabilă a zilei de mâine, ai zice că expunerea la înălțime e un risc major de vizibilitate. Pentru cei mai obișnuiți cu arta controlului vizual și talentul relativ ascuns al mesajelor electorale, materialele îndelung gândite și executate sunt anul acesta o combinație teoretic reușită, cu accente tehnice de ezitare în detaliu.

Victor Viorel Ponta – Cum votezi un președinte care știe să se joace cu legea?

Personaj – Victor Ponta, “The Manchurian Candidate”, zâmbește prietenos de la înălțime, îmbrăcat în sacou clasic cu cămașă albă și evidenta cravată albastră, simbol al unei independențe nedeclarate, șoptind ruperea ulterioară de partid, către o potențială imparțialitate prezidențială.

Culori și contraste – Pe fundal alb de puritate exploatată, naționalismul patriotist zburdă liber în simboluri și culori, la margini de lege electorală.

În conformitate cu genetica unui popor căruia-i lipsesc multe, mai puțin inventivitatea sfidătoare, pașnicele motive tradiționale dau mâna-n mână-n panourile PSD, într-o horă tricoloră de evident drapel național, mustrată ipotetic în legal.

Între cuvinte – Printre fonturile clare și spațiate corect, într-un Open Sans cu sensuri, tricolorul este din nou desenat subtil în cuvinte cu înțeles direct.

Sfidând echilibrul în simbol de coloană a infinitului, o linie roșie extrage esența mesajului sub forma cuvintelor CTOR PON, lăsând neantului capetele de nume VI și TA spre citirea și interpretarea liberă a ochiului privitorului.

Klaus Iohannis – Cine știe ce a realizat Iohannis până acum? Două degete sus!

Personajul – Iohannis sau învățătorul biblic, semi-amenințător și didactic, cu aură de spectru (în panourile verticale) și gesturi ample de Moise deschizând drumul oropsiților, sub oblăduire sfântă (în bannerele orizontale), lasă în spate propriul nume ca într-o apariție de tabloid fixat pe rating și dă pe un ignor parțial, sigla cu lipsuri în popularitate a partidului.

Culori și contraste – Abordarea “Ecce hommo”, schițată în font Meta Pro cu accente certărețe, în combinație cu un alb-albastru cu sens unic, vorbind mai mult despre încrederea lui, decât despre a noastră, te face să dai prevăzător doi pași în spate, simțind că ai greșit ceva, fără să știi cum.

Cămașa albă lăsată fără sacou, după moda președinților de peste ocean, mai mult agită decât incită, într-o atitudine de om pus pe treabă pe care nimeni nu-l poate opri.

Între cuvinte – Prea multe vorbe și prea puține predicate, pentru un mesaj care promite acțiune. Idei tip antiteză cu iz de alegeri evidente, la fel de goale ca sensul promisiunilor impersonale.

Monica Macovei – Ați primit vreodată bani înapoi?

Personajul – Independentă între dependenți, Monica Macovei este transpusă în format de cauză socială ce caută originalitatea pe drumuri mai puțin umblate. Într-o intimitate a privirii adusă prea aproape pentru a vorbi cu voce tare, și un început de zâmbet pe care ochii îl neagă net, portretul trunchiat brusc te face să te întrebi “Ce poți face tu pentru ea?”, în loc de „Ce poate face ea pentru tine?”.

Culori și contraste – Mizând pe un golden ratio cu garanție, combinația de alb, roșu și albastru, deși erodată în ochii supra-expuși ai alegătorilor, se așează natural și armonios, într-o compoziție plăcută ochiului cu nuanțe ușor deviate de la normă.

În prezență de logo neașteptat, bulina roșie ce găzduiește exclamativ o inițială expresivă și frumos evidențiată, se dovedește a fi marea bulină albă a candidatei, cu pretenții de Jack Pot la originalitate. Și gândită și pusă în practică.

Între cuvinte – În trend ascendent și ton optimist, cu declarații bazate pe biografie eficient măsurată pe culoarele justiției, mesajul bate direct în ușă de problemă nerezolvată concret, într-o promisiune virtuală de ordin financiar, subliniată prin comparație de directă feminină la aripi masculine de partid.

Călin Popescu Tăriceanu – Mai poți fi curat după atâția ani în politică?

Personajul – Într-o atmosferă de prietenie elegantă de tipul “Te cunosc de undeva”, elementul principal al campaniei Tăriceanu cu semnătură personală este din nou omul. Arborând de data aceasta la mare vedere, numele, care trage după sine un șir public de recomandări, de la Prim Ministru cu creștere economică în portofoliu, la actual Președinte al Senatului.

Culori și contraste – Combinând un mov profund în nuanțe nobiliare de cravată cu gânduri de cultură și sofisticare, poza ușor neglijată pe margini, cu tente de subtilă disproporție, se oglindește într-un alb-albastru simplu, cu design și pretenție de curățenie sclipitoare, desenată cu accent pe impecabil.

Între cuvinte – Printre literele rotunjite gros, de font Gotham cu bold suplimentar, Tăriceanu semnează simplu o scrisoare scrisă de mult, cu un mesaj scurt și colegial, susținut subtil de poza în unghi care-ți spune discret că e mai mult lângă tine, decât în fața ta.

Elena Udrea – Cu ce se asortează politica românească? Pe tine te prinde?

Personaj – Echipată în piele cu aspect mătăsos ascunsă elegant în costum alb cu lungimi variabile, “Președintele top model” confundă ușor postura de candidat la președinție, cu pozele pentru următoare copertă Business Woman.

Culori și contraste – Bazate în profunzime de aspect pe figura gentilă și zâmbitoare a candidatei, posterele electoral-comerciale în design alb, alb, alb cu accente discrete de roz, galben și albastru subtil, vorbesc de la sine.

Între cuvinte – Pentru că asocierii îi stă bine claritatea, spațiile se recuză când vine vorba de distanța dintre nume și funcția mult dorită cu contract pe 5 ani. Cuvintele zburdă în costum de notă de subsol, alunecată vag pe mijloc de pagină, iar pentru restul, tragem linie.

Dan Diaconescu – Vrei un președinte de cancan?

Personaj – Într-un concept de “Tom Degețelul” cu zâmbet subțire, privire ezitantă și o imagine copleșită de prea mult scris, Dan Diaconescu se pierde din nou în detalii de cancan.

Culori și contraste – Pe lângă o siglă care mai mult încurcă decât explică, limitat între benzi pentru text suplimentar, designul în alb-mov, unitar nuanțat, folosește și el tradiționala ștampilă în singurul loc rămas liber de pe fundal. Partidul e la loc de onoare în dreapta sus, simbol concret al încrederii și orientării politice cu bază în candidat.

Între cuvinte – Cu alternanțe nehotărâte între basicul Times New Roman și îndrăzneala cuminte de Open Sans, cu bold pentru impact multiplu, textul e prea mult pentru a fi citit în timp util, chiar și de către alegătorii cu lecții de speed reading.

Într-un top fără pretenții de ierarhie implicită, se înșiră astfel preferații României ediția 2014. În culori asemănătoare cu folosire diferențiată, între idei vagi în design original sau pur aleatoriu, desenând un tablou ce aduce aproape de noi, întrebarea decisivă a momentului:

Tu cu cine votezi?

*Analizele și interpretările care fac subiectul articolului vizează conținutul bannerelor și nu persoana politică în cauză